Am primit acest mesaj disperat de la o mamă din comunitatea noastră. Are nevoie de sfaturi și păreri despre situația în care se află. Vă rog, ca de fiecare dată, dacă nu aveți nimic folositor sau blând de zis, să treceți mai departe.
Bună, Ioana,
Am 38 de ani, sunt căsătorită de 18 ani și am un copil cu dizabilitate (autism în formă severă, ADHD, tulburări de somn și alimentație și altele), în vârsta de 16 ani. Facem terapie de 13 ani, însă cu progrese foarte mici, urmate mereu de regrese din păcate.
De-a lungul timpului, m-am axat aproape sută la sută din timp pe nevoile copilului.
El nu doarme singur pentru că necesita atenție și noaptea, are somn agitat și altele, astfel încât eu și soțul nu am mai dormit împreună de mulți ani și fiecare e în camera lui.
În 2020, soțul a avut o amantă timp de un an, m-a rugat să îl iert și să îl primesc înapoi (introdusem acțiunea de divorț), l-am iertat, părea ca s-a cumințit oarecum, însă de vreo 3 luni am aflat că are o fetiță de 8 luni cu o tânără de 21 de ani, el fiind trecut de 40 de ani.
Am fost extrem de rănită și sunt, el spune că și-a dorit foarte mult un copil sănătos, că are și el orgoliul lui de bărbat și că din momentul în care am aflat eu, ei doi nu mai au nici o legătură, deși nu cred, pentru că într-un moment de sinceritate a recunoscut că el îi plătește tot și o întreține pentru fetită (spune el).
Am acceptat și i-am cunoscut fetita, a adus-o puțin la noi, însă simt că nu pot să accept această situație și să continui așa, el spune ca nu vrea sa ne părăsească pe mine și pe fiul nostru.
Însă el e un narcisist și mincinos notoriu, iar eu cred ca vrea sa își continue bine mersi și relația cu ea și să fie și căsătorit, să pară om serios, cu un copilaș bolnăvior acasă (are o mică firmă din 2019, a început sa câștige, amanți fără bani nu am văzut sau auzit pânăa acum).
L-am rugat sa mergem sa divorțăm la notar, dar zice că nu vrea, să dau eu, tot eu, prin tribunal, deși dacă ar avea bun simț, ar face-o el…
Momentan financiar nu ne lipsește nimic mie și copilului, dacă divorțăm sigur vom primi mai puțin, momentan nici nu știu dacă pot rezista stresului prin tribunale…
Uneori îmi spune ca nu voi mai avea bani nici să îmi plimb copilul cu mașina, sau vom avea lipsuri, încearcă un soi de manipulare.
Cu fetita nu am nimic, e un copil, dar ei doi si-au clădit fericirea pe nefericirea altcuiva. Ea are grija de fetiță, însă îl suna mereu, el e tare entuziasmat mereu (fetița are o dezvoltare normala), iar mai nou, când îl plimba pe fiul nostru cu mașina pentru că îi place mult, le ia mereu și pe ele, pe mama și fiica cu ei, sau îmi spune mie să mă duc și să stau cu fetița, care e în coșuleț încă în spate.
Simt că nu pot să duc. Lui îi convine așa, avem o casa împreuna la țara și bănuiesc că pentru acest bun nu vrea să divorțeze. Stăm în chirie acum și mereu îmi spune că fără el nu mă voi putea descurca financiar.
Îmi e tare înlăcrimat sufletul și chiar nu știu ce și cum să fac, de unde să încep.
Mi-ar prinde bine orice sfat, încurajare sau să aflu cum ați scăpat cele care ați fost căsătorite cu narcisiști. Multumesc mult!

Buna ziua! Stiu ca situatia in care te afli pare fara iesire. Sfatul meu este sa te separi/divortezi de sotul tau cat mai curand. Copilul vostru de 16 ani este al vostru, nu doar al tau, deci va trebui sa il sustina financiar pe viata. Pe de alta parte nu esti obligata sa traiesti in umilinta de dragul nimanui. Gandeste-te ca deja ai primit o incercare grea din partea vietii, de ce ai sta sa suferi langa un om care nu te respecta? Viata este frumoasa, cu bune si cu rele. Importante sunt alegerile pe care le facem. Iti doresc toate cele bune!
draga mea îmi dau seama cât de greu iti este, sau cel puțin încerc sa-mi imaginez, uita-te la filmul „Viata lui Lucca” s-ar putea sa-ti schimbi puțin perspectiva. ar putea fiul tău sa ducă o viata mai buna? poate te inspira filmul și cauți mai mult soluții la adevărată ta problema.
legat de sotul tău, a trecut linia normala de acceptare, nu mai este cale de întoarcere pentru orice om normal.
lasa-l sa își găsească linistea crizei de 40 ani. cat crezi ca ii va fi ok în noua familie?
La fel cum el te șantajează financiar asa este și el șantajat financiar.
gaseste-ti resursele și scapa de el, măcar ai liniște în casa și piate, cine știe, găsești un suflet care sa merite aceasta putina atenție pe care ești dispusa sa o dai altcuiva care nu este copilul tău.
succes și îți trimit o mare imbratisare!
Bună, nu a fost menționat dacă și autoarea mesajului face terapie, eu cred ca este esențială în cazul ei. Nu înțeleg însă de ce el e cel ce dorește divorț prin tribunal, de obicei bărbații se feresc de asta fiindcă e mai ușor să păcălești o femeie, mai ales una abuzată, speriată, obosită, dacă nu are și un avocat “beton”. Eu recomand de urgență contactarea unui avocat specializat în divorțuri, expusă situația și demarate acțiunile legale. Pensia alimentara din păcate știu ca va fi mai mică fiindcă se ține cont și de acest al doilea copil dar nu mă pricep. Dovezi ca el are un copil cu amanta, dovezi ale adulterului, se pot cere inclusiv daune morale. Omul nu e narcisist, e psihopat pur și simplu. Trebuie fugit de el, dar cat se poate asigurat un trai decent băiatului care nu are nicio vină ca s-a născut așa, precum și mamei. Nici fetița respectivă nu are nicio vină și înțeleg ca e surioara băiatului și mi se pare ca autoarea textului dă dovadă de o empatie ieșită din comun din moment ce poate vedea acea fetiță în casa ei. Dar la fel de bine poate fi și rezultatul traumelor repetate și abuzului, manipulării și șantajului la care a fost supusă ani de zile. Nu e vina ei ca băiatul are probleme, soțul putea , dacă își dorea “copil normal”, să găsească alte variante în afară de o a doua soție ( fiindcă până la urmă situația e una poliamoroasa). Poate și femeia a avut dorințe și sperante …în fine. Eu așa zic : psihoterapeut și avocat. Fără ca el încă să știe de al doilea, merg la avocat pe ascuns, sfătuit și demarați pașii. Refuzate plimbările cu fetița și alte prostii, cel puțin până când terapeutul zice ca sunt ok. Trebuie deja sa te comporți ca fosta soție, fetița poate intra în casa lui dar nu în prezența ta, poate avea dacă se dorește o relație cu fratele dar la fel, nu facilitată de tine. Am văzut cazuri, în curând te vei trezi bona la fetiță cat ei doi își fac vacanțe și concedii. Puțină distanță, demnitate și cerut mult ajutor.
Ioana, tu ne.ai povestit prin cate terapii ai trecut, cum multe vin din interiorul.propriu. Doamnei ii e foarte greu, dar cu parere de rau, trebuie sa se uite in interiorul ei. Starea femeii dicteaza energia in casa si tot prin starea ei ar fi putut sa.l atraga in a avea grija de copil. Cu cat se va uita mai mult in exterior cu atat mai mult se va departa de sine si va vedea numai greul.Exiata o carte, de care sunt sigura ca stii, Copii bolnavi de parinti. Cred ca i.ar prinde bine o vreme sa incerce sa inteleaga putin altfel viata, sa.si dea ei o sansa sa fie mai bine, apoi si lucrurile din exterior se aseaza pe calea lor. Sunt terapeuti care pot fi accesati online, care ofera cate o sedinta gratuita, sunt multe podcasturi despre cum poti sa renunti la a duce tot greul lumii pe umerii tai, oameni cu care te poti conecta profund. A ramane in frica, vinovatie, rusine este calea catre o viata foarte grea si dezamagitoare. Eu sper ca doamna sa se poate uita catre dansa.
Ce am uitat să menționez este ca omul este și un aproape-pedofil, dacă nu pedofil în toată regula, numai acest lucru m-ar face să fug unde văd cu ochii. Dacă are un copil de 8 luni cu o fată de 21, înseamnă ca a lăsat-o însărcinată la 19 ani și Dumnezeu știe de când aveau relația. Bărbat de peste 40 ani, e un predator sexual în toată regula. Are practic un copil cu un copil. Dacă e adevărată povestea și detaliile referitoare la vârste și tot ( înțeleg ca și autoarea a avut copilul la 22 de ani dar presupun ca și el era tânăr totuși), autoarea trebuie să fugă de urgență. Procesele de divort sunt grele, dureroase, dar eu zic ca va fi o binecuvântare să scape de individ. Dar neapărat un avocat bun, poate primește recomandări. Neapărat și terapie.
Bună, am citit povestea și mi se pare un chin greu de suportat. Nu judec pe nimeni dar din experienta îți spun sa stai cu tine și gândurile tale și dacă poți sa nu faci scenarii despre viitor ci pur și simplu sa te gândești la ce simți și sa decizi sa in funcție de sentimentele tale. Nu te sfătuiesc sa iei decizii primite și tot din experiența dacă simți ca nu poți face fata unei situații sa îți iei un consilier/psiholog sa te ajute. Eu asa am procedat în momentele grele și schimbările care au adus multa suferință dar m-am pregătit sa fac fata și sa știi ca TOT TIMPUL este o soluție și o rezolvare și da orice schimbare doare dar durerea trece la un moment dat și te vindeci pe când dacă alegi sa ramai în suferință te chinui pana vine schimbarea. Sănătate multa copilului și ramai asa cum ai fost un sprijin lângă el și ai speranța că într-o zi totul va fi bine. ❤️
Bună, am citit povestea și mi se pare un chin greu de suportat. Nu judec pe nimeni dar din experienta îți spun sa stai cu tine și gândurile tale și dacă poți sa nu faci scenarii despre viitor ci pur și simplu sa te gândești la ce simți și sa decizi in funcție de sentimentele tale. Nu te sfătuiesc sa iei decizii pripite și tot din experiența dacă simți ca nu poți face fata unei situații sa îți iei un consilier/psiholog sa te ajute. Eu asa am procedat în momentele grele și schimbările care au adus multa suferință dar m-am pregătit sa fac fata și sa știi ca TOT TIMPUL este o soluție și o rezolvare și da orice schimbare doare dar durerea trece la un moment dat și te vindeci, pe când dacă alegi sa ramai în suferință te chinui pana vine schimbarea. Sănătate multa copilului și ramai asa cum ai fost un sprijin lângă el și ai speranța că într-o zi totul va fi bine. ❤️
E greu… si nimeni nu e in locul tau, sunt multe de zis și de nespus… ceea ce scriem noi aici vor fi doar “solidaritate” și ușoare mângâieri pe răni, dar eu simt ca tu știi cel mai bine ce e de facut… nu e simplu deloc, dar cred ca e nevoie de mult timp, de procese și analize.
Ideile de: “fugi, divorțează, nu aș sta o secundă”, sunt vorbe superficiale, repet, tu simți și știi ce poți, cât simți și ce vorbiți amândoi.
În scenariul de film, divorțezi, te îndrăgostești la nebunie de un tip ideal și veți împreună o viață de vis… dar iarăși, ruletă și nesiguranța.
Asculta-te, dă-ți timp, pansează-ti rănile cum poți și nu te grăbi… ia-o ușor, step by step.
Eu nu sunt în măsură de nici un sfat, nimeni de fapt, nici cei care au trăi similar . Tu ești stăpâna vieții tale, doar tu alegi, doar tu știi ce îți face mai puțin bine sau mai mult; poate să fie un zâmbet al bebelușului lui, sau o cafea cu un tip nou, tu alegi ce e fericirea și normalitatea ta!
Și dacă nu e decizia supremă, e a ta, e viața ta și o îmbrățișezi!
Și când nu mai poți, odihnește-te, ia o pauză, nu te forța, nu putem mereu!